Cum sa calatoresti ca turista intr-o tara musulmana

Cand calatoresti ca femeie intr-o tara musulmana, cunoasterea obiceiurilor locale devine primordiala. Astfel, atunci cand incepi sa te documentezi pentru vacanta ta intr-o tara musulmana, unul dintre lucrurile esentiale este sa afli ce trebuie sa faci pentru a respecta traditia sau norma locala si a-ti pastra o imagine acceptata de societatea de acolo. 1 Informeaza-te care sunt normele locale, in functie de tara musulmana pe care o vizitezi Unele tari musulmane sunt mai liberale decat altele. De exemplu, in Egipt, Iordania sau Turcia va trebui sa tii cont de foarte putine reguli, in comparatie cu Arabia Saudita, care este una dintre cele mai traditionaliste tari musulmane. In aceasta tara, femeile nu pot circula neinsotite si nu pot conduce autovehicule. De aceea, nu este suficient sa stii in mare cateva lucruri despre tarile musulmane. Trebuie sa te documentezi asupra comportamentului in public, ca femeie, in functie de tara vizitata. 2 Imbraca-te corespunzatorIn tari precum Siria, Egipt, Iordania, Turcia nu trebuie sa ai cine stie ce haine speciale. Regula generala este sa nu te imbraci cu haine foarte stramte si decoltate si sa ai umerii si genunchii acoperiti. De obicei, o tinuta decenta este suficienta pentru a nu atrage privirile asupra ta. Acest lucru se aplica atunci cand esti pe strada, indiferent ca mergi la cumparaturi sau spre un obiectiv turistic sau in alt loc. In marile resorturi hoteliere , tinuta poate fi mai lejera, pe plaja si la piscina, dar nu se recomandat sa faci toples intr-o tara musulmana.In tari precum Arabia Saudita, insa, trebuie sa fii cat mai acoperita. Unele ghiduri recomanda chiar utilizarea valului islamic (hijab) si a hainei lungi, care acopera tot trupul (abaya). Pe de o parte, astfel de aspecte pot fi suparatoare. Pe de alta parte, imbracata astfel vei experimenta chiar tu obiceiurile locale si te vei pierde in multime, scapand de orice neplaceri. In Pakistan, femeile pot folosi imbracamintea locala, salwar kameez, care consta din pantaloni, o tunica si o esarfa si care, de altfel, este foarte frumoasa.In general, chiar si in tarile musulmane mai liberale, este mai usor sa te imbraci dupa bunul plac in marile orase, precum Istanbulul, decat in vreun orasel de munte, unde lumea este mult mai traditionalista. In Antalya, Cairo, Tel Aviv sau orice mare oras turistic vei avea parte de o atmosfera incomparabil mai deschisa decat intr-o zona unde ajung putini turisti sau deloc. Chiar si asa, anumite reguli de baza raman valabile. Ai grija sa te imbraci cu haine care iti acopera umerii, pieptul si genunchii; pastreaza distanta fata de barbati, oriunde te-ai afla in public.

3 Invata comportamentul localDe obicei, cand faci cunostinta cu un barbat musulman , trebuie sa astepti ca el sa-ti intinda mana.Nu sunt permise manifestarile de afectiune in public fata de un barbat, chiar daca este vorba despre prietenul sau sotul tau.In mijloacele de transport in comun, se poate ca femeile sa stea langa femei, pe banchete, iar barbatii langa barbati. Poti face si tu la fel, pentru a evita situatiile inconfortabile. De asemenea, unele locuri sunt frecventate doar de barbati. In Turcia, de exemplu, cu exceptia vreunei sarbatori importante precum Ramadanul, barbatii obisnuiesc sa iasa singuri in oras, pe la terase, unde joaca table, fumeaza si stau de vorba cu prietenii. Ca femeie singura, este nerecomandat sa mergi intr-un astfel de local plin numai de barbati, pentru ca vei iesi in evidenta intr-un mod negativ.Uneori, in tarile musulmane, se poate sa te simti si chiar sa fii hartuita de barbati care incearca sa intre in vorba cu tine, insistant cu priviri si intrebari care au ca scop o eventuala aventura de o noapte. In cazul in care calatoresti cu un ghid, se poate sa ti se explice ca tot acest comportant are pana la urma o explicatie: musulmanii nu au nicio sansa sa aiba aventuri cu femeile musulmane, deoarece religia le interzice acestora sexul inainte de casatorie si orice simpla atingere cu un barbat este condamnabila. In schimb, femeile occidentale nu au astfel de constrangeri si, prin urmare, par si chiar unele sunt dispuse sa faca sex cu un necunoscut. Desigur, hartuirile venite din partea barbatilor musulmani nu trebuie in niciun caz generalizate. In plus, unii pot sa te bombardeze cu complimente numai cu scopul de a-ti vinde covorul ala rosu din magazin.Insa, in cazul in care esti hartuita, cea mai buna metoda de a pune capat situatiei este sa-ti manifesti fatis dezaprobarea, din prima clipa, spunandu-i ferm si respectuos sa te lase in pace. Vei fi lasata in pace imediat.In cazul in care o persoana de sex opus iti ofera de baut, poti accepta numai daca este vorba despre ceai. Nu se recomanda sa accepti sa ti se faca cinste cu alcool.Un alt aspect il reprezinta iesirile nocturne. Este de preferat sa iesi intr-un grup de prieteni si niciodata singura (neinsotita) seara tarziu sau noaptea, intr-o tara musulmana. Desigur, conteaza mult si locul. In Antalya, de exemplu, centrul orasului geme de lume la miezul noptii, cand turistii si localnicii sunt iesiti pe strazi, mananca, socializeaza si se simt bine.

4 Informeaza-te inainte de o vizita la moschee.Nu toate moscheile sunt deschise pentru femei (cele de alta religie). Cele care pot fi vizitate atat de femei, cat si de barbati, impun intotdeauna o eticheta minima. Imbracamintea trebuie sa fie una decenta, cu pieptul, umerii, bratele si picioarele acoperite. La moscheile devenite obiective turistice se dau fuste si esarfe pentru ca doamnele sa se acopere inainte de intrare. De asemenea, nu poti intra incaltata si trebuie sa respecti, la fel ca barbatii occidentati, orele de rugaciune ale musulmanilor si sa nu tulburi linistea edificului de cult

5 Combina sfaturile turistice cu trucurile personale.Unul dintre trucuri pentru a evita situatiile neplacute este sa porti o verigheta , chiar daca nu esti casatorita. In unele cazuri functioneaza sa te prezinti ca o femeie casatorita, pentru a descuraja avansurile unora dintre barbati. Trebuie sa stii, totusi, ca exista si cazuri in care femeile occidentale au fost martore la glume mai mult sau mai putin serioase, facute de un admirator, de fata cu sotul lor.Totusi, respecta cultura locala, tine cont de eticheta, imbraca-te corespunzator si elimina orice posibilitati de a intra in situatii neplacute. O combinatie a acestor factori iti va asigura o vacanta linistita, fara neplaceri.

Religia şi legea: Chinurile la care este supusă femeia musulmană

Islamul este o religie monoteistă, fiind a doua din lume ca număr de adepţi, după creştinism. Sensul general al cuvântului islam este pace şi supunere faţă de Alah, creatorul tuturor lucrurilor (în oarecare măsură, la fel ca la creştini). Religia a fost fondată în secolul al VII-lea, pe teritoriul Arabiei Saudite, de către profetul Muhammad, iar cartea sfântă poartă numele de Coran (cum este Biblia pentru creştini). Musulmanii cred cu tărie că Muhammad este ultimul profet şi mesager al lui Alah (deşi nu există nicio referire la vreo relaţie de rudenie între Alah şi Muhammad, îl putem asemăna în oarecare măsură cu Iisus). Lăsând la o parte religia în sine, trebuie menţionat faptul că tratamentul inuman la care sunt supuse majoritatea femeilor musulmane nu izvorăşte doar din convingeri religioase. Este adevărat că legea şi codul civil din ţările islamice au la bază învăţăturile din Coran, dar aceste legi au fost făcut de oameni, sunt bazate pe realitatea culturală din acele zone ale lumii, dar cei care le-au gândit probabil au avut oarecare înclinaţii bolnave. Situaţii absurde

În ţările islamice, dacă o femeie întreţine relaţii sexuale cu un bărbat cu care nu este măritată, aceasta comite un păcat faţă de Alah, un păcat suprem. Pedeapsa este 100 de lovituri de bici, în public. Desigur, în majoritatea cazurilor, pedeapsa la care femeia este supusă este extraordinar de crudă, aceasta fiind omorâtă în public cu pietre. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă femeia acuză un bărbat că a violat-o, dar nu are martori pentru a-şi susţine acuzaţia. Câteva ţări islamice îi permit unui violator să scape de pedeapsă prin lege, dacă se însoară cu victima (evident, în cazul în care femeia violată are martori pentru a dovedi fapta). Femeia este considerată de două ori mai puţin inteligentă decât un bărbat, motiv pentru care, în cele mai multe cazuri, o singură persoană de gen feminin nu este considerată de justiţia islamică drept martor; trebuie să fie minim două femei pentru a conta ca martor. Bărbaţii au dreptul să îşi bată soţiile şi copiii, dacă ei sunt de părere că atitudinea acestora nu este potrivită. Oricât de brutală ar fi bătaia, dacă femeia nu este ucisă, legea nu impune niciun fel de pedeapsă. Femeile duc o viaţă foarte retrasă. Stau mereu acasă şi au oportunităţi foarte puţine de a găsi un loc de muncă. De asemenea, ele nu pot ieşi în public fără să aibă capul acoperit sau fără să fie însoţite de soţul lor. Au dreptul la o educaţie primitivă şi sunt considerate cetăţeni de clasă inferioară. Adevărul este că dacă bărbaţii musulmani ar fi trataţi la fel de către cineva aparţinând unei alte religii, ar considera-o cruzime şi ar candamna-o dur. Totuşi când vine vorba de femei, lucrurile nu sunt deloc aşa, bărbaţii văzând totul ca fiind normal. Desigur, mai e şi aspectul căsătoriei. Un bărbat are voie să aibă până la patru soţii şi uneori îi este permis să intre în căsătorii temporare. Evident, soţiile trebuie să fie credincioase şi supuse pe tot parcursul vieţii. O „femeie” poate fi luată în căsătorie în majoritatea ţărilor islamice din momentul în care a atins vârsta de 10 ani. Şi mai absurd de-atât, tot începând cu această vârstă se pot consuma acte sexuale.

În prezent În esenţă, această religie chiar propovăduieşte pacea, dar se pare că acest aspect s-a pierdut de mult. Deşi în multe ţări musulmane lucrurile s-au mai îmbunătăţit în ultima perioadă, încă sunt numeroase state unde femeile sunt tratate ca nişte animale. Chestia şi mai gravă este că aceste tratamente nu sunt practici culturale, chiar dacă s-au transmis începând cu secolul al VII-lea, ci sunt scrise negru pe alb, literă de lege. Majoritatea cazurilor în care o femeie este acuzată de un lucru se definitivează nu în favoarea acesteia. Bărbaţii musulmani primesc amenzi de circulaţie dacă fac greşeli în trafic. În schimb, femeile primesc 100 de lovituri de bici doar dacă conduc.

Femeile in lumea araba

In Arabia Saudita, cea mai traditionalista dintre tarile arabe, femeile n-au inca drept de vot; n-au voie nu numai sa conduca o masina, dar nici macar sa mearga pe bicicleta; in autobuze, au locuri rezervate in spate, separat de ceilalti calatori- interactiunea cu barbati e considerata generatoare de promiscuitate si trebuie evitata cu orice pret. Casele au doua intrari, una pentru femei, alta pentru barbati. Segregarea sexelor e asemanatoare celei din perioada Apartheidului din Africa de Sud, dintre albi si negri.

In instanta, marturia unei femei valoreaza nici cat jumatate din cea a unui barbat si e luata in considerare numai daca n-a fost martor si un barbat, iar conform legii islamice (sharia), femeile nu trebuie sa detina functii de conducere. In tari precum Siria sau Iordania, femeile n-au voie sa calatoreasca fara o permisiune scrisa din partea sotului. In Egipt sau Maroc, mostenirea fiicelor e prin lege mai mica decat a fiilor. Tot in Maroc, legea poate gasi scuzabila asasinarea unei femei care s-a facut vinovata de adulter. Regimul taliban din Afghanistan era o forma extrema si cumulata a tuturor acestor limitari. “Noi le-am dat femeilor cele mai mari drepturi, pe care nu le-au primit de la nici un alt regim: sa poata avea rolul dat lor de Dumnezeu, cel de a sta acasa in izolare instruindu-se religios”, spunea un lider taliban. Si asa mai departe, exemplele ar putea continua pe inca zece pagini. E clar ca in lumea araba exista multe abuzuri impotriva femeilor. Insa intre noi si ei exista o prapastie culturala considerabila, iar cele doua culturi se privesc, poate, una pe cealalta printr-o lentila putin distorsionata. In timp ce noi vedem valul islamic ca pe o degradare a femeii, de exemplu, ei spun ca degradarea se petrece de fapt in societatea occidentala, unde vezi peste tot numai trupuri goale si femeile sunt presate in cealalta directie: sa se expuna, sa se conformeze standardelor de frumusete. Femeile de la noi au, cica, o povara dubla: n-au scapat de neajunsurile din vremuri patriarhale, dar trebuie, pe deasupra, sa se descurce si cu responsabilitatile unui barbat. Am ascultat cu destula mirare cum participantele arabe la o dezbatere BBC pe tema asta erau convinse ca adevarata asuprire se petrece in societatile de tip european. Cum putem fi siguri ca noi avem dreptate? Ne-am obisnuit sa vedem femeile arabe ca pe niste victime care abia asteapta sa fie eliberate de sub limitarile modului lor de viata, dar s-ar putea ca ele sa nu fie la fel de dornice sa imbratiseze valorile occidentale. Se povestea intr-un ziar patania unei araboaice care s-a mutat in Canada ca sa poata avea permis de conducere –in tara ei de origine n-avea voie. Pana la urma n-a putut sa-l aiba nici pe taramuri canadiene pentru ca n-a fost de acord sa fie fotografiata fara niqab (adica vesmant traditional islamic din care se vad numai ochii).

Cred ca aceasta intamplare adevarata e plina de invataminte. Femeia cu pricina a considerat ca sunt mai importante valorile specifice propriei culturi si religii decat un drept obtinut in occident si a renuntat la ceea ce i s-a parut ca nu are prioritate. Problemele de acest gen vor ramane nerezolvate atata timp cat nu se inventeaza un compromis acceptabil; a se vedea scandalurile din Franta legate de interzicerea valului in scoli. Dar eu una cred ca femeile arabe nu sunt atat de slabe pe cat ne place noua sa credem si, daca ar fi vrut cu tot dinadinsul sa traiasca la fel ca noi, ar fi obtinut-o de multa vreme.

Lumea araba

Arabii si islamismul Arabii au ca patrie de origine Peninsula Arabica. In imensitatea acestui teritoriu de peste 3 milioane de km patrati, arabii au dezvoltat doua zone de civilizatie.

In sud, populatia a creat o civilizatie agricola, iar in centru si nord, beduinii nomazi si-au oranduit existenta de-a lungul drumurilor de caravane, in cateva centre comerciale mai importante. Timp de un mileniu si jumatate, singura forma de organizare in lumea araba a fost tribul.

TOP 12 Metode groaznice de tortura

1. Scaunul cu spini

2.Spargatorul de capete

3.Scaunul lui Iuda

4.Para durerii

5.Patul de tortura

6.Jupuirea

7.Taurul de metal

8.Trasul in teapa

9.Frangerea gatului

10.Fiertul de viu

11.Trasul pe roata

12.Cele 1000 de taieturi

http://www.youtube.com/watch?v=tsvtKNmADYY

Operații în Evul Mediu?

O descoperire făcută recent de arheologii britanici dezvăluie practicile medicale ale secolului al 11-lea şi stârneşte cu adevărat uimirea specialiştilor. De fapt, oamenii de ştiinţă au observat cu mai mare atenţie craniul unui bărbat de patruzeci de ani, care a trăit între anii 960 și 1100. Acum ni oferă prima dovadă că operațiile complexe chirurgicale au fost efectuate chiar şi în Evul Mediu, într-o peioadă considerată obscură de istorici.

Arheologii englezi au descoperit într-un un sat vechi, în Yorkshire, între mai mult de 700 de schelete din epoca medievală, cutia craniană a unui om care a supravieţuit unei leziuni, probabil, suferită în timpul unei lupte, căruia i s-a efectuat o operație destul de complicată, pentru acea epocă. O examinare aprofundată a victimei indică faptul că ea a suferit trepanaţie, un proces care implică deschiderea craniului. A fost tăiată o bucată dreptunghiulară din pielea capului de 9 -10 cm pentru a se permite extragerea unui segment de os. Această manipulare are rolul de a scădea presiunea asupra creierului. Cercetătorii englezi cred că această descoperire, de asemenea, arată că intervențiile chirurgicale au fost efectuate pe oameni cu răni grave, care nu mai sufereau nicio amânare.

Canibalismul în Evul Mediu

În Evul Mediu au existat sau nu cazuri de canibalism? Unele scene de canibalism sunt menţionate într-o cronică engleză (Johannes Trokelowe, Anale), în timpul foametei din 1315-1317. Foametea a început să schimbe obiceiurile tuturor straturilor populaţiei. Nobilii şi călugării şi-au încetat acţiunile filantropice deoarece abia puteau să se hrănească ei-înşişi. Animalele şi păsările din curţile oamenilor au devenit din ce în ce mai rare. Nu se mai găseau ouă şi făina din grâu s-a dovedit a avea o valoare nutritivă foarte mică. Dar situaţia era mult mai rea pentru categoriile inferioare ale populaţiei, care s-a văzut nevoită să consume câinii şi pisicile, porumbeii şi chiar copiii în unele sate englezeşti! Potrivit aceluiaşi cronicar aceste scene de canibalism s-au repetat în puşcării unde noii veniţi au fost ucişi şi devoraţi de către puşcăriaşi. Cei care călătoreau puteau să rămână zile întregi fără a putea să-şi procure minima hrană. În oraşe oamenii mâncau frunze şi rădăcini. În Franţa proviziile veneau din Gasconia atenuând efectul foamei până la sfârşitul anului 1315. Unele cazuri au fost raportate de către Guillaume Bretonul (Philippide) în timpul asediului castelului Gaillard de către trupele lui Filip August. „S-a întâmplat că o femeie a adus un copil pe lume; şi acest copil, încă plin cu sângele mamei sale, a fost sfâşiat de unghiile bărbaţilor, şi, abia ieşit din pântec, intră într-un moment în burta mai multor bărbaţi”.

Alte cazuri au fost raportate în timpul asediului cetăţii Maara de către cruciaţi, în 1098, de către Raul din Caen: „Mi-e ruşine să raportez ce am auzit, şi ce am învăţat chiar de la cei exercită în mine un sentiment de ruşine. Am auzit deci de la oameni că, împinşi la limita lipsei de hrană, au mâncat chiar carne umană; că au aruncat în oale tineri gentilomi, că au adunat copii şi că i-au devorat, după ce i-au prăjit, asemănător animalelor feroce, făcând o asemenea hrană, şi prăjindu-şi semenii. Au ajuns chiar să se devoreze între ei, cînd le-au lipsit străinii, dacă această foamete nu ar fi fost temperată, sau prin cucerirea oraşului, sau prin sosirea grânelor venite de afară.” Le Goff, în „Civilizaţia Occidentului Medieval”, fără a cita sursele, scrie referitor la foamete: „1233- Foamete foarte violentă în Livonia, încât oamenii s-au mâncat între ei şi depindeau de hoţii din spânzurători pentru a-i devora.” Despre foametea din 1277: „A fost în Austria, în Carintia şi în Iliria o asemenea foamete încât oamenii au mâncat pisici, câini şi cadavre.” În timpul faimoasei Reconquista, la asediul Valenciei (iulie 1093-iunie 1094), deoarece lipsea acut hrana, apărătorii musulmani s-au dedat la acte de canibalism.